Moara cu noroc - nuvela realist-psihologica

                                Moara cu noroc

Opera moara cu noroc scrisa de Ioan Slavici este o nuvela realist-psihologica in care dimnesiunea psihologica vizeaza personajele dintr-o perspectiva obiectiva. Viziunea despre lume a scriitorului ardelean este in conformitate cu principiile morale ale vremii, Slavici prezentand in acelasi timp societatea traditionala in spiritul junimist, dar si cu orientarile curentului realist prin crearea unui cadru, a unei intamplari si a unor personaje ce reflecta realitatea vremii.


Tema - doua perspectiva complementare  - sociala (dorinta lui Ghita de a-si depasi statutul social)
                                                                   -psihologica moralizatoare (consecintele lacomiei si ale obsesiei pentru bani)
Nuvela prezinta astfel un conflict interios trait de Ghita, acesta pierzandu-si increderea in pragmatismul sau si, mai apoi, in familia, asociat cu un conflict exterior, social si etic.

Titlul sugereaza prin cuvantul ”moara” dorinta lui Ghita de a prospera. Numele locului unde se petrece actiunea accentueaza impactul pe care il are mutarea la han asupra caracterului si vietii hangiului. Cuvantul ”noroc” ironizeaza deznodamantul tragic al nuvelei, moara macinand destinul familiei.

Detaliile spatio temporale plaseaza actiunea intr-un spatiu real, transilvanean. Timpul desfasurarii actiunii este a doua perioada a secolului al XIX lea. Prin aceste detalii Slavici ofera o viziune traditionalista asupra societatii romanesti, realizand o critica la adresa omului lacom.

Incipitul - prolog- relatiile din familie

              - imaginea initiala a lui Ghita si a morii

              -dialogul dintre Ghita si soacra dezvaluie viziunea autorului despre lume, soarta percepe banul ca sursa de nenorocire. Viziunea ei este traditionalist-conservatoare: destinul sa ramana nemodificat si omul sa se multumeasca cu ce are.

               -mutarea la han e initial o decizie buna. Prosperitate, viata mai buna etc.

Totul se schimba cu venirea Samadaului. Initial Ghita nu doreste sa ii ofere informatii si pastreaza o distanta fata de acesta. Interventia soacrei si modul in care aceasta il prezinta pe Ghita ii dezvalui Samadaului sabiciunile acestora: familia. Din momentul in care Lica ii ofera bani, lacomia latenta a lui Ghita devine vizibila. Lica devine modelul omului ce are toate defectele societatii, iar hangiul viitorul avar, fara limite.

Pe parcurs, temandu-se de amenintarile Samadaului, Ghita cumpara arme, caini, angajeaza o sluga. Informatiile pe care i le furnizeaza Samadaului vor fi folosite pentru jefuirea arendasului si uciderea unei vaduve si a fiului ei. Conflictul nuvelei incepe sa se contureze pe plan interior, important fiind momentul in care Ghita contientizeaza schimbarile din viata sa si le accepta, cautand justificare pentru faptele sale.

Degradarea casniciei provine din orgoliul barbatului de a nu parea slab in fata sotiei si de a pastra imaginea unui om cinstit pentru copii sai. El devine tot mai inchis in sine si se indeparteaza de familie, devenind rece fata de Ana si copii. Astfel, autorul evidentiaza modul in care setea de bani destrama o familie, in ciuda dorintei hangiului de a le oferi un trai mai bun.

 Momentul in care degradarea hangiului este cel mai usor vizibila este in preajma procesului Samadaului cand depunde marturie mincinoasa in favoarea lui Lica. Ghita constientizeaza ca a pierdut respectul Anei si nu mai este un tata model. Disperat, decide sa intrerupa intelegerile cu Samadaul.Prin modul in care Ghita realizeqaza greselile facute, Slavici scoate in evidenta aspectul tragic al intamplarilor, sustinandu-si viziunea asupra lacomiei: omul incatusat de dorinta de avutie este predestinat suferintei.

Prin alierea cu Pintea, Ghita face o ultima incercare de a deveni cinstit. In preajma Pastelui, soacra si copii pleaca la oras, dar el considera ca are nevoie de Ana, lasand-o la han. In acest ultim ceas, accepta banii de la Lica, dezvaluind iar adevaratul sau caracter.

O scena semnificativa este momentul in care Ghita isi constrange sotia sa danseze cu Lica. Imaginea se focalizeaza pe cei trei, dezvaluind reactiile fiecaruia. In ochii Anei, Samadaul este umanizat, incepe sa ii vada partile bune. Acesta, din atitudinea femeii, ii intelege slabiciunile. Pe de alta parte, Ghita ii priveste pe cei doi, urmand ca, mai apoi, sa o ucida pe Ana din gelozie. Omul lui Lica, Raut il va ucide la randul sau pe Ghita. Din orgoliul de a nu fi prins si pedepsit pentru faptele sale, Samadaul se sinucide. Acest deznodamant ofera simetrie operei, crucile de pe drumul spre moara, amintite in incipit, prevestind mortile. Astfel, autorul reafirma credinta intr-un destin tragic al tuturor avarilor si evidentiaza faptul ca toti oamenii implicati direct in intelegerile dintre Ghita si Lica au avut de suferit. Moara insasi aarde, focul avand rol purificatol. Batrana revine la han, si vazand cele intamplate, afirma ca aceea le-a fost soarta si ca viata merge inainte.

In concluzie, Ioan Slavici construieste in opera sa o fresca a societatii in care acesta a trait, cu scopul de a scoate in evidenta viciile umane, pentru a contribui la corectarea acestora.