Plumb
Simbolismul este un curent literar artistic aparut in Franta in a doua jumatate a secolului al 19 lea ca o reactie impotriva romantismului, realismului si parnasianismului.
Poezia Plumb este emblematica pentru universul liric bacovian, fiind publicata in deschiderea volumului de debut, cu acelasi titlu in 1916, in care motvul solitudinii apasatoare este elementul de recurenta.
Textul poetic se inscrie in lirica ismbolista prin folosirea unei multitudini de simboluri, tehnica repetitiilor, cromatica si dramatismul trairii eului liric. Instrainarea, izolarea, solitutinea, starea de apasare se circumscriu esteticii simboliste. Starile sufleteste sunt transmise prin intermediul sugestiei care cultiva diverse senzatii (vizuale, tactile). Poezia exploateaza starile produse de elementuele decorului funebru, cultivarea simbolului fiind caracteristica acestui curent. Cele recurente ale operei bacoviene (plumb, cavou, singur) confera ambiguitate prin plurivalenta semnificatiilor.
Tema poeziei este tipic modernista, ilustrand atat presentimentul mortii cat si conditia poetului intr-o societate artificiala, gri, monotona. Moartea este vazuta ca finalitatea strivirii fiintei prin apasarea ca de plumb a vietii.
Titlul poeziei este simbolul plumb care sugereaza, de asemenea, greutatea sufocanta, universul monoton, inchiderea spatiului. Acesta devine laitmotiv in jurul caruia se va organiza intreg discursul poetic. Prin forma nearticulata a substantivului se sugereaza generalitatea, moartea inevitabila. Vocala ”u” inchisa intre cele patru consoane evidentiaza spatiul restrans, fara scapare.
Din punct de vedere structural poezia este alcatuita din doua catrene simetrice. Reluarea cuvantului ”plumb” de sase ori, in pozitii simetrice configureaza atmosfera lirica. Ca element anorganic sugereaza mineralizarea; greutatea denota apasare sufleteasca, prabusirea interioara, culoarea gri reda tristetea, monotonia, absenta sentimentelor. Relatia dintre cele doua strofe ilustreaza principiul simbolist al corespondentelor, astfel in prima parte este surprins un cadru impregnat de semne ale destramarii, iar a doua sugereaza straile sufletesti ale fiintei, aflate in stransa legatura cu aspectul dezolant si macabru al mediului inconjurator.
Primul vers ”dormeau adanc sicriele de plumb” cuprinde doua elemente specifice liricii bacoviene (sicrie si plumb), ce conduc la identificarea campului lexico-gramatical al mortii. Tot cu aceasta conotatie se foloseste si verbul la imperfect (”dormeau”) ce accentueaza starea, moartea ca un somn adanc. Cuvantul plumb plasat la finalul versurilor sugereaza inchiderea. In aceasta strofa sunt surprinse elemente ale cadrului spatial in care eul este captiv, cavoul reprezentand unversul interior. Elementele decorului funerer sunt ”florile de plumb”, ”vestmant funerar” , ”coroanele de plumb”, ”sicriele de plumb”. Prin repetarea epitetului ”de plumb” se insista asupra existentei mohorate lipsita de posibilitatea inaltarii. Lucrurile frumoase din viata dispar, florile sunt impietrite. Sintagmele ”coroane de plumb/ flori de plumb” fac trimitere la artificiile funerare din micile orase de provincie si denota lipsa bunului gust. Viata citadina este un cadru modern, specific simbolismului. Vantul dinamizeaza tabloul, producand senzatii de rece, fiori ai mortii, sugerate auditiv ”scartaiau coloanele de plumb”.
Strofa a doua sta sub semnul tragicului, existentei. ”Dormea intors amorul meu de plumb”, imperfectul verbului indica o situatie durativa, absenta iubirii. Epitetul ”intors” ofera momentului un sens tragic, sugerand despartirea, intoarcerea cu fata spre apus. (L.Blaga) ”Aripile de plumb” presupun un zbor in jos, o cadere grea. Strigatul sugereaza spaima de neant a fiintei, iar verbul la persoana I singular accentueaza intoarcerea spre un plan subiectiv. Cele doua verbe la perfectul compus ”am inceput” si ”sa strig” sugereaza disperarea eului cand cand realizeaza ca universul este invaluit in aerul mortii.
Elementele naturii primordiale frigul si vantul produc in poezie disolutia materiei si sugereaza perceptia prin senzatii tactile a vidului sufletesc.
La nivel prozodic, ”Plumb” este riguros construita, sugerand prezenta mortii prin inchiderea versurilor cu rima imbratisata, masura fixa de 10 silabe si ritm iambic. Muzicalitatea interioara e data de repetitii, paralelism si pauza (puncte de suspensie).
In concluzie, poezia Plumb este o meditatie pe tema mortii, dominata de straniu si macabru si valorificand obsesiv semnificatiile metalului greu (plumbul), simbol repetat simetric in ambele strofe, constituie un paralelism compozitional. Sensibilitatea simbolista anuleaza deci orice impuls vital si face din viata un ”sfarsit continu”. (Ion Caraion)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu