caută

Wattpad ♥

luni, 11 decembrie 2017

Flori de mucigai - estetica uratului

                                                                                                              

                   
Imagini pentru flowers png border

                                                                                                                       Poezia

Tendinta literara ce isi propune desprinderea de conservatorismul specific perioadelor anterioare, modernisul muta accentul pe amplul fenomen de intelectualizare a prozei si poeziei. Viziunea moderna se regaseste in textul poetic prin diversitatea tematica si cultivarea metaforelor, valorificand simbolurile, alaturi de ignorarea regulilor de redactare.

Poezia ”Flori de mucigai” se afla in deschiderea volumului omonim si constituie o arta poetica argheziana, fiind un prim indiciu al caracterului sau programatic. Prin rezonanta titlului se creeaza o legatura cu ”Florile raului” scrisa de Charles Baudelaire, precursorul poeziei moderna, ce aduce in prim plan principiile esteticii uratului. Daca poetul francez aducea in prim plan o atmosfera sumbra, cel roman, prin estetica uratului, apeleaza la cuvinte sau expresii considerate nepotrivite, carora le confera valente poetice prin crearea unor contexte inedite.                                                                                                                                                                                                                 
Titlul - structura nominala, metafora oximoronica - florile sugereaza frumusetea, puritatea
                                                                                 - mucigaiul este uratul, intunericul
Imaginea creata este definitorie pentru o lume a valorilor alterate - inchisoarea. Florile pot simboliza creatia, iar mucigaiul solul din care au crescut.

Tema - efortul artistului framantat de dorinta de creatie, intr-un mediu ostil, lipsit de obiectele necesare (scrie cu ”unghia pe tencuiala”)
         -versurile devin produsul nelinistii si tulburarilor interioare

Discursul liric - structura neomogena - o strofa polimorfa si un catren in relatie de corespondenta
                         - structurat in cateva secvente lirice ce contureaza un imaginar al temnitei

Prima parte  - sugereaza dorinta chinuitoare a artistului de a se exprima in lumea in care este prizonier
                       - inceput abrupt prin verbe la perfectul compus (am scris) care anunta problematica scrisului
                      - ”tencuiala”, ”parete de firida goala” sugereaza spatiul, ”pe intuneric” indica timpul, iar ”in singuratate” devaluie modalitatea in care poetul este constrans sa scrie in conditii neprielnice.
                      - solitutinea - simboluri ale conditiei de damnat (tencuiala, parete, intuneric)
                      - se simte parasit de ajutorul divin, atitudine ce reiese din enumerarea simbolurilor sacre : taurul (forta spirituala), leul (intelepciunea), vulturul (libertatea) insotite de adverbul ”nici”. Referintele biblice la adresa doar a trei dintre cei patru evanghelisti (Luca, Marcu si Ioan) care se afla in stransa legatura cu divinitatea si ajutorul dumnezeiesc,  accentueaza starea de solitudine
                       figura de stil dominanta este enumeratia, cuvantul ”stihuri” folosit pentru denumirea versurilor evidentiaza vechimea poeziei, capabila insa de a se schimba, dobandind diferite forme, tipice modernismului. ”Stihuri de acum” indica o opozitie fata de ce a fost inainte, versuri care nu mai tin cont de regulile clasice.
                      - iese din temporalitate ”fara an”
                      - metaforele ”sete de apa” si ”foame de scrum” au conotatii biblice, simbolizand setea de cunoastere ce provoaca o combustie interioara puternica redata prin simbolul ”scrum”

Impasul creator este dat de tocirea unghiei ingeresti ce sugereaza ”scrisul frumos”. Aceasta nu mai creste sugestie a faptului ca nici artistul nu se mai regaseste pe sine.

Se evidentiaza faptul ca toate lucrurile bune se consuma (phanta rey) si omul trebuie sa isi termine singur creatia, fara ajutor divin. Unghia de la mana stanga este solutia propusa- scrisul urat la care creatorul ajunge neputincios fiind sa ma folosesca cuvintele potrivite, cele alese de societate si considerate frumoase.

 In ultima secventa este conturata o atmosfera sumbra, finalul fiind impresionant prin efortul supraomenesc depus de creatorul dornic sa scrie. Se pune in lumina raportul omului cu sacrul, tema specifica modernismului. Astfel folosirea mainii stangi in terminarea creatiei reprezinta pactul faustic pe care este dispus sa il faca. In antiteza cu unghia ingereasca, cea de la mana stanga reprezinta partea demonica implicata in crearea artei.

In concluzie poezie Flori de mucigai este o opera de rafinament, de subtilitate artistica, ea dand glas unor trairi profunde ale creatorului aflat in solitudine. Apartenenta la modernism este conferita de viziunea proprie asupra creatiei, de estetica uratului si elementele de versificatie.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu