O scrisoare pierduta

 Comediile lui I.L. Caragiale, inspirate din realitatea secolului al XlX-lea, dezvaluie cititorului un univers comic. O scrisoare pierduta a fost publicata in revista Convorbiri Literare in 1885. Aceasta este o comedie de moravuri care satirizeaza vicii ale societatii, dezvaluind si ironizand aspecte din viata politica si familiala a inaltei societati.

Titlul, o structura nominala (subst/adj) devine un document de interes public. Intamplarea este una banala, repetabila, scrisoare devenind un simbol, cauzeaza intriga.

Genul dramatic reuneste operele scrise, de obicei, pentru a fi reprezentate pe scena. Acesta impune comunicarea mesajului prin dialog si replici ale personajelor insotite de indicatii scenice.

O scrisoare pierduta dispunde de o lista de 12 personaje caracterizate sumar. Textul e impartit in 4 acte, cu un nr variabil de scene. Sunt vizibile doua planuri distincte : didascaliile si textul propriu-zis. Actiunea este concentrata si alerta, mentinand tensiunea.

Astfel, modul principal de expunere este dialogul care imprima dinamism si dramatism actiunii, constituindu-se intr-un mijloc de caracterizare a personajelor.

Cele patru acte ale comediei urmaresc traseul scrisorii si, implicit, complicatiile confruntarii politice pe care aceasta le genereaza. Spatiul si timpul sunt vag precizate, in dorinta de a generaliza actiunea (In capitala unui judet de munte, in zilele noastre). Intriga este banala, constand din pierderea unei scrisori de dragoste pierdute. Desfasurarea actiunii dezvaluie toate mijloacele abordate de persoanje pentru a recupera scrisoarea. Punctul culminant este atins in al treilea act, cand cele doua grupari politice se confrunta direct, genereand un conflict deschis. Deznodamantul restabileste echilibrul initial, scrisoarea ajungand la destinatar.

 Conflictele sunt exterioare si dezvaluie banalitatea personajelor prin contrastul dintre esenta si aparenta.

• Conflictul principal - doua tabere ce se confrunta politic (membrii partidului de la putere vs gruparea independenta a lui Nae Catavencu, aspirant la functia de deputat.
• Obstacolul este pierderea scrisorii
• Conflictul creste treptat prin tehnica bulgarelui de zapada.
• Conflictul secundar - are un rol important grupul Farfuridii-Branzovenescu

Procedee comice:

• inevolutia personajelor
• aparitiile repetate ale Cetateanului turmentat, care creeaza o stare de tensiune
• rasturnari de situatie
• atingerea tuturor intereselor, la final

Personajele reprezinta categorii sociale diverse si intruchipeaza caractere si tipologii. 

Opera are la baza categoria estetica a cmocului : existenta unui contrast intre esenta si aparenta.

• Comicul de intentii - atitudinea autorului fata de intamplari
• Comicul de moravuri - obiceiurile oamenilor
• Comicul de situatie - rasturnari de situtarie (plot twist)
• Comicul de caracter - exagerarea unor defecte
• Comicul de nume - mijloc de caracterizare 
• Comicul de limbaj - pronuntie gresita. etimologie populara, polisemia, nonsensul, contradictia

Insuficienta stapanire a limbajului coboara personajele la adevarata lor valoare.

In concluzie, comedia este o specie a genului dramatic cu un continut vesel si deznodamant fericit, in care sunt satirizate tipologii umane, moravuri ale societatii. Realizand niste personaje plate, fara profunzime, Caragiale ironizeaza societatea, devenind un pictor al unei lumi aflate in deriva morala.