Luceafarul

                                          Luceafarul

Curent literar manifestat pe plan european in prima jumatate a sec 19, romantismul pune in prim plan subiectivitatea, reveria, rebeliunea, afirmarea individualitatii creatoare, interesul pentru folclor si mituri cat si preferinta pentru motive si sentimente specifice (natura, iubirea, geniul/singuratatea, melancolia, contemplatia).

Trasaturile romantismului se regasesc si in opera Luceafarul, aparuta in 1883,in Almanahul Societatii Academice Social-Literare Romania Juna din Viena, fiind apoii reprodusa in revista Convorbiri literare. 

Poemul este o alegorie pe tema geniului si o meditatie asupra conditiei umane duale (omul supus destinului pe care tinde sa il depaseasca). Acesta cuprinde elemente de origine populara si livreasca, dezvaluind pasiunea romanticului pentru folclor si mituri. Baza operei este basmul romanesc Fata din gradina de aur, cules de Richard Kunisch, pe care Eminescu il versifica si altereaza, inserand elemente din mitul Zburatorului si idei filozofice preluate de la Arthur Schopenhauer referitoate la divergentele dintre om si geniu.

Tema poemului este romantica, problematica geniului in raport cu lumea, iubirea si cunoasterea. Compozitia romantica se realizeaza prin opozitia planurilor cosmic si terestru si a doua ipostaze ale cunoasterii: geniul si omul comun. Viziunea asupra geniului, aflat in ipostaza centrala, circumscrie poetul in sfera exceptionalului, simbolizand un spirit superior devine nefericit, inadaptat, singur.

Luceafarul este un poem simbolic al iubirii imposibile, cauzata de diferentele dintre personaje. Iubirea lui devine o aspiratie spre concret cat timp a fetei este aspiratia spre absolut, dorinta omului comun de a-si depasi limitele de muritor, astfel sacrificiul devine un simbol al dragostei ideale. 

Titlul poemului dezvaluie motivul central si sustine alegoria pe tema romantica a locului geniului in lume, vazut ca o fiinta solitara si neinteleasa, opus omului comun. Acesta uneste doua mituri: unul romanesc, al stelei si unul grecesc, al lui Hyperion, sugerand natura duala a personajului.

Poemul este alcatuit din 98 de strofe dispuse in patru tablouri, construite pe baza opozitiei universal-cosmic si uman-terestru.

Acesta este o sinteza a genurilor literare. Genul epic este validat prin existeanta unui fir narativ, a personajelor simbolice si gradarea naratiunii spre un punct culminant cat si prin formula initiala specifica basmului. Dialogul si conflictele (interior/exterior) dezvaluie prezenta dramaticului. De asemenea, sunt prezente si elemente specifice genului liric: pastelul, meditatia, idila, elegia (dorul de luceafar al fetei din primele doua tablouri) 

Primul tablou se deschide cu formula specifica basului (A fost odata ca-n povesti...) care anticipeaza caracterul ireal al universului creat. Iubirea fetei pentru Luceafar ia nastere in starea de vis, intr-un cadru nocturn, realizat prin motive romantice (marea, castelul, fereastra, oglinda). Cei doi comunica in vis, calea de a evada din spatiul concret, fata cerandu-i sa coboare in lumea ei (Cobori in jos, luceafar bland/ Alunecand pe-o raza...). Luceafarul i se infatiseaza in chip angelic apoi demonic, aspectul sau fiind in opozitie, precum elementele genezice: cerul si marea/soarele si noaptea. Diferenta dintre ei este evidentiata de luceafar prin perechea de antonime nemuritor/muritoare. Dar iubirea depaseste orice divergenta si se exprima prin sacrificiul absolut. (el vrea sa renunte la viata vesnica pentru ea)

Al doilea tablou dezvaluie povestea de dragoste dintre fata de imparat si sluga. Cei doi se numesc Catalin si Catalina ce evidentiaza de altfel, nivelul comun la care se afla amandoi si au parte de o iubire simpla, pamanteasca.  Acesta ii propune o alternativa banala, de a fugi in lume, pe masura conditiei lor umane.(Hai si-om fugi in lume....).

Al treilea tablou surprinde zborul Luceafarului catre Demiurg. Acesta cere dezlegarea de nemurire, in numele dragostei ideale pt care e in stare de sacrificiu. Cererea sa este respinsa, intrucat caderea lui ar duce la haos.

Tabloul al patrulea marcheaza restaurarea ordinii cosmice prin intoarcerea Luceafarului pe cer. Catalin si Catalina refac imaginea cuplului primordial. Luceafarul isi intelege superioritatea si accepta soarta. Cercul vostru stramt sugereaza inchiderea si limitarea lumii umane in comparatie cu lumea lui, un orizont infinit. Acesta isi asuma eternitatea si renunta la dragostea odata simtita pentru fata de imparat.

In concluzie, poemul romantic Luceafarul este o alegorie pe tema geniului si o meditatie asupra conditiei umane duale.

Elegia este o specie a genului liric caracterizată prin exprimarea unui sentiment de tristețe, mergând de la melancolie la durere. Sentimentele elegiace se pot identifica la mai multe specii ale liricii culte.

• Cuprinde deseori elemente filosofice.
• Are uneori un pronunțat caracter meditativ.
• În mod clasic, elegia este reprezentată de orice poem compus din versuri
• Tonul este tandru, trist, melancolic.