Iluminismul

Iluminismul

Apare in sec 18 numit si Secolul Luminilor, punand accent deosebit pe cunoasterea stiintifica, pe ridicarea popoarelor prin cultura.

Trasaturi:

1. promoveaza realismul si materialismul
2. are caracter laic, anticlerical, antifeudal, antidespotic
3. combate fanatismul si docmele
4. impune egalitatea intre oameni si libertate
5. sustine emanciparea maselor prin cultura
6. raspandeste cultura prin scoli si lucrari de popularizare

Reprezentanti:

Montesquien - Scrisori Persane

Johnatan Swift - Calatoriile lui Guliver

Voltaire - Candide

J J Rousseau - Emil/Despre educatie

In Romania/iluminism de origine franceza: (se identifica cu scoala ardeleana) 

Reprezentanti: Petru Maior, I.B. Deleanu (Tiganiada), Samuel Nicu , Gh. Sincai

Pasoptismul

Pasoptismul este o miscare de emancipare social-politica-culturala si nationala care pune bazele culturii romane moderne.
Au fost doua etape:

1. I generatie care a publicat primele ziare in lb romana cu suplimente culturale (Gh. Asachi - Albina romaneasca/ Iasi, Ion Heliade Radulescu - Curierul romanesc/Bucuresti.
2. II generatie e reprezentata de personalitati cu studii in strainatate de unde au preluat idei noi pe care le aplica in diverse domenii la intoarcerea in tara. (Moldova- C. Negruzzi/ V. Alecsandri/Mh. Kogalniceanu, Tara Romaneasca- Ion Ghica/ Nicolae Balcescu/C.A. Rosetti) 

Romantismul

                                                         Romantismul

Curent literar manifestat pe plan european in prima jumatate a sec 19, romantismul pune in prim plan subiectivitatea, reveria, rebeliunea, afirmarea individualitatii creatoare, interesul pentru folclor si mituri cat si preferinta pentru motive si sentimente specifice (natura, iubirea, geniul/singuratatea, melancolia, contemplatia).

Promoveaza cultul fanteziei si sensibilitatea.

Revolutiile moderne din sec 18 realizeaza contextul favorabil aparitiei curentului. A aparut dorinta arzatoare de libertate a fiintei

Romanticii: firi insurgente, rebele, nonconformiste.

Reprezentanti: 

• Germania: Heinrich von Oftersingen - motivul florii albastre (simbolul aspiratiei catre ideal) //mișcarea Sturm und Drang
• Anglia: Wordsworth - Balade lirice / Byron - Cain
• America: Edgar Allan Poe - Corbul
• Rusia: Puskin - Evgheni Oneghin
• Romania: Mihai Eminescu si pasoptistii ( V. Alecsandri, C. Negruzzi, Alecu Russo)

Luceafarul

                                          Luceafarul

Curent literar manifestat pe plan european in prima jumatate a sec 19, romantismul pune in prim plan subiectivitatea, reveria, rebeliunea, afirmarea individualitatii creatoare, interesul pentru folclor si mituri cat si preferinta pentru motive si sentimente specifice (natura, iubirea, geniul/singuratatea, melancolia, contemplatia).

Trasaturile romantismului se regasesc si in opera Luceafarul, aparuta in 1883,in Almanahul Societatii Academice Social-Literare Romania Juna din Viena, fiind apoii reprodusa in revista Convorbiri literare. 

Poemul este o alegorie pe tema geniului si o meditatie asupra conditiei umane duale (omul supus destinului pe care tinde sa il depaseasca). Acesta cuprinde elemente de origine populara si livreasca, dezvaluind pasiunea romanticului pentru folclor si mituri. Baza operei este basmul romanesc Fata din gradina de aur, cules de Richard Kunisch, pe care Eminescu il versifica si altereaza, inserand elemente din mitul Zburatorului si idei filozofice preluate de la Arthur Schopenhauer referitoate la divergentele dintre om si geniu.

Tema poemului este romantica, problematica geniului in raport cu lumea, iubirea si cunoasterea. Compozitia romantica se realizeaza prin opozitia planurilor cosmic si terestru si a doua ipostaze ale cunoasterii: geniul si omul comun. Viziunea asupra geniului, aflat in ipostaza centrala, circumscrie poetul in sfera exceptionalului, simbolizand un spirit superior devine nefericit, inadaptat, singur.

Luceafarul este un poem simbolic al iubirii imposibile, cauzata de diferentele dintre personaje. Iubirea lui devine o aspiratie spre concret cat timp a fetei este aspiratia spre absolut, dorinta omului comun de a-si depasi limitele de muritor, astfel sacrificiul devine un simbol al dragostei ideale. 

Titlul poemului dezvaluie motivul central si sustine alegoria pe tema romantica a locului geniului in lume, vazut ca o fiinta solitara si neinteleasa, opus omului comun. Acesta uneste doua mituri: unul romanesc, al stelei si unul grecesc, al lui Hyperion, sugerand natura duala a personajului.

Poemul este alcatuit din 98 de strofe dispuse in patru tablouri, construite pe baza opozitiei universal-cosmic si uman-terestru.

Acesta este o sinteza a genurilor literare. Genul epic este validat prin existeanta unui fir narativ, a personajelor simbolice si gradarea naratiunii spre un punct culminant cat si prin formula initiala specifica basmului. Dialogul si conflictele (interior/exterior) dezvaluie prezenta dramaticului. De asemenea, sunt prezente si elemente specifice genului liric: pastelul, meditatia, idila, elegia (dorul de luceafar al fetei din primele doua tablouri) 

Primul tablou se deschide cu formula specifica basului (A fost odata ca-n povesti...) care anticipeaza caracterul ireal al universului creat. Iubirea fetei pentru Luceafar ia nastere in starea de vis, intr-un cadru nocturn, realizat prin motive romantice (marea, castelul, fereastra, oglinda). Cei doi comunica in vis, calea de a evada din spatiul concret, fata cerandu-i sa coboare in lumea ei (Cobori in jos, luceafar bland/ Alunecand pe-o raza...). Luceafarul i se infatiseaza in chip angelic apoi demonic, aspectul sau fiind in opozitie, precum elementele genezice: cerul si marea/soarele si noaptea. Diferenta dintre ei este evidentiata de luceafar prin perechea de antonime nemuritor/muritoare. Dar iubirea depaseste orice divergenta si se exprima prin sacrificiul absolut. (el vrea sa renunte la viata vesnica pentru ea)

Al doilea tablou dezvaluie povestea de dragoste dintre fata de imparat si sluga. Cei doi se numesc Catalin si Catalina ce evidentiaza de altfel, nivelul comun la care se afla amandoi si au parte de o iubire simpla, pamanteasca.  Acesta ii propune o alternativa banala, de a fugi in lume, pe masura conditiei lor umane.(Hai si-om fugi in lume....).

Al treilea tablou surprinde zborul Luceafarului catre Demiurg. Acesta cere dezlegarea de nemurire, in numele dragostei ideale pt care e in stare de sacrificiu. Cererea sa este respinsa, intrucat caderea lui ar duce la haos.

Tabloul al patrulea marcheaza restaurarea ordinii cosmice prin intoarcerea Luceafarului pe cer. Catalin si Catalina refac imaginea cuplului primordial. Luceafarul isi intelege superioritatea si accepta soarta. Cercul vostru stramt sugereaza inchiderea si limitarea lumii umane in comparatie cu lumea lui, un orizont infinit. Acesta isi asuma eternitatea si renunta la dragostea odata simtita pentru fata de imparat.

In concluzie, poemul romantic Luceafarul este o alegorie pe tema geniului si o meditatie asupra conditiei umane duale.

Elegia este o specie a genului liric caracterizată prin exprimarea unui sentiment de tristețe, mergând de la melancolie la durere. Sentimentele elegiace se pot identifica la mai multe specii ale liricii culte.

• Cuprinde deseori elemente filosofice.
• Are uneori un pronunțat caracter meditativ.
• În mod clasic, elegia este reprezentată de orice poem compus din versuri
• Tonul este tandru, trist, melancolic.

Povestea lui Harap-Alb

Povestea lui Harap-Alb

Caracterizare

           

            Instanta fundamentala a comunicarii narative, personajul insufleteste lumea fictionala si dezvaluie prin comportamentul si ideile sale viziunea autorului unei opere epice asupra lumii.

            Acest rol il indeplineste si fiul craiului, protagonistul basmului cult “Povestea lui Harap-Alb”. El este eroul cult, de basm atipic, cu defecte si calitati care il incadreaza mai mult in sfera umanului decat cea a fabulosului, ramane prin tot ceea ce face sub semnul umanului. Are defecte si calitati, nu este un personaj inzestrat, idealizat, ci este privit in evolutie, in procesul prin care isi dezvolta o gandire, se schimba radical. Porneste de jos, la baiatul cu slabiciuni si ajunge, la finalul calatoriei, barbatul invatat, puternic, demn de a conduce o imparatie. Pleaca in calatorie ca fiu de crai si termina ca imparat.

            Statutul sau social, initial, este unul inalt, mezinul unui crai. Provine dintr-o familie inalta si, pana a plecat de acasa nu a trecut prin incercarile vietii. Acesta este protagonistul unui proces initiatic. Porneste de la curtea tatalui sau, neofit, boboc, cu dorinta de a-si arata curajul, de a salva onoarea familiei (“Din trei feciori cati are tata, nici unul sa nu fie bun de nimic?!”) Initierea lui consta in descoperire, explorarea lumii (padurea labirint), cunoasterea de tipologii umane. Sfanta duminica joaca un rol important in dezvoltarea lui fiindu-i maestro. Aceasta ii da primele sfaturi si incurajari “Sa te fereasca Dzeu de ispita”, dar este si critica (“slab de inger”, “mai fricos ca o femeie”) cu dorinta de a-l intari, de a-l motiva. Pe de alta parte, Spanul, antagonistul operei, il ajuta la dezvoltare, maturizare. Il pacaleste, inferiorizeaza, fiecare proba la care este supus de acesta, pana la urma il face mai puternic, fiecare greseala, neascultare il face pe Harap-Alb sa isi dezvolte propria gandire, constiinta, se descopera pe sine (“unii ca acestia sunt trebutori pe lume cateodata pt ca fac pe oameni sa prinda minte”). La sfarsitul calatoriei ajunge tanarul maturizat, care nu mai depindea de tatal sau, capabil sa judece, sa distinga binele si raul, demn de a conduce o imparatie.

            Dpdv moral, acesta este, initial, nepoliticos (“lasa-ma matusa”), dar curajos, pleaca de acasa cu dorinta de a traversa cele “noua mari si noua tari”. Pe parcursul calatoriei da dovada de bunatate, cinste, rabdare, suparare si dreptate. Desi era mai puternic decat Spanul, nu si-a incalcat acordul, nu a dezvaluit adevarata sa identitate, l-a slujit precum Hercule pe Euristeu.

            Aceste este caracterizat direct de catre autor “fiu de crai”, “mezinul” dar si de alte personaje, “mari fricos decat o femeie”, “slab de inger”, “inima ta cea buna”, “laminate craisor”. Sfanta Duminica il critica cu scopul de a-l face mai ptuernic, mai sigur pe el, mai curajos si in acelasi timp i se adreseaza cu “luminate craisor”, adjectival “luminate” subliniaza rangul sau inalt, aspiratia spre bine, spre fapte inalte, bune, marete si modul corect si drept de a gandi. Spanul il numeste “sluga vicleana”, subliniind inteligenta sa. Vorbele sale sunt in antiteza cu cele ale imparatului Verde care il considera “sluga vrednica si credincioasa“. Harap alb ii era loial Spanului, accepta sa il slujeasca intrucat a realizat greseala facuta cand a avut incredere in el.

            Numele lui este constructie oximoronica “Harap-Alb”, negru si alb devin simbolul yin-yang, un tot unitar, care in acelasi timp dezvaluie antiteza dintre ceea ce este cu adevarat (fiu de crai) si ceea ce pare a fi (o sluga), cat si faptul ca are atat defecte si calitati, nu este perfect, se afla in echilibu, dar anticipeaza si finalul, adevarul care invinge mereu minciuna. Initial acesta este plin de prejudecati, fata de Sfanta Duminica dar si fata de cal. (“ce vorbesti in dodii, matusa? Tocmai de la una ca d-ta ti-ai gasit sa astept un ajutor?”). Se observa nepolitetea si asteptarile prea mari ale fiului de crai cu privire la cei din jur, care nu stie ca ceea ce conteaza cu adevarat este interiorul, nu ambalajul. Asemanatoare este situatia cand isi alegea calul “tot goaba cea de cal vine si incepe a manca la jaratic. Atunci fiul craiului, manios ii mai trage un frau” si ajunge sa regrete cand calul se dovedeste a fi cu puteri supranaturale “zboara ca vantul si ca gandul” si isi primeste pedeaspe pentru prejudecati(“il duce pana la nori, luna, soare”) si il cuprinde ameteala, o rascumparare pentru cele trei lovituri de capastru. Pe parcursul actiunii atitudinea I se schimba, devine respectuos (Sarumana matusa” si “netezeste coama calului”) cand realizeaza ca bunatatea atrage bunatate.

            Inca de la inceput da dovada de curaj (“ridica buzduganul sa dea”), o calitate pe care fratii lui nu o aveau, nefiind in stare sa treaca prima proba. La intrarea in pdurea labirint da dovada de determinare, voind sa iasa singur, sa descalceasca cararile incurcate, dar e naiv si cade in capcana Spanului, care il pacaleste si fura identitatea.

 Un alt mijloc de caracterizare indirecta este relatia cu celelalte personaje. Acesta isi respecta tatal, cand doreste sa salveze onoarea, familiei, fiind mancat de vorbele lui si da dovada de dragoste si sensibilitate fata de sfaturile primite (“tata mi-a dat in grija”, “Tata asa a zis”) cand ajunge in padurea labirint si realizeaza ca parintele sau a avut dreptate. Ascultand sfaturile Sfintei Duminici, ia armele, hainele si calul tatalui sau, o “transmisiune initiatica”, de la tata la fiu, de la crai la viitor imparat. Istoria se repeta, asa cum destinul craiului de a reusi devine al fiului sau, care ii calca pe urme. Calul reprezinta ajutorul universal, este un personaj specific basmului, “inteligenta calauzitoare a voinicului care nu face nimic fara acesta… fara cal orice fapta eroica este imposibila”. G Calinescu. Acesta joaca un rol important in dezvoltarea fiului de crai, il ajuta sa parcurga cele “noua mari si noua tari” “ca vantul si ca gandul”, il sfatuieste( “dragul meu calut, la grea belea m-a varat iar Spanul…/ Nu te teme, stiu eu nazdravanii de ale Spanului. Hai, nu mai sta la gandire”) si la final face dreptate (“il insfata cu dintii decap, zboara cu dansul in inaltul cerului, si apoi, dandu-i drumul de-acolo, se face spanul jos praf si pulbere”). Harap-Alb este plin de prejudecati si cand vine vorba de cei cinci monstri, cu infatisari grotesti (“urechi clapause si bizoaie groase”, “o namila de om”) si are dubii in a calatori impreuna cu ei, dar pe masura ce ii cunoaste si dupa ce trec impreuna toate probele imparatului Ros descopera ce inseamana prietenia adevarata, devotamentul, altruismul. Cunoaste esenta dincolo de aparenta. Realizeaza ca trasaturile morale conteaza cu adevarat, nu prima impresie ci reactiile lor si faptele savarsite in moment grele.

            La finalul calatoriei, H-A ajunge sa cunoasca ambele lumi. Fata Imparatului Ros ii dezvalie adevarata identitate, iar acesta isi primeste pedeapsa : moare de sabia Spanului. Se observa cifra magica trei, H-A se naste de trei ori, prima oara se naste uman, vine pe lume, apoi coboararea in fantana simbolizeaza prima moarte intrucat iese cu alta identitate, are o noua individualitate, a doua moarte este prin sabia Spanului urmata de a treia nastere, cand dobandeste cunoasterea suprema, ambelor universuri. El devine un tot unitar. Apa vie si apa moarta simbolizeaza diferenta dintre moarte si renastere, pentru a fi complet, trebuie sa treaca prin toata starile spiritual umane. Nunta imparteasca, rasplata, este implinirea sufleteasca, trecerea personajului intr-o noua etapa a vietii, tot efortul depus ii aduce castigul. 

         In concluzie fiul craiului ajunge sa curpinda in el viata, timpul si spatiul, intr-un echilibru precar ; porneste de la nimic, de la un simplu om si ajunge sa fie total, ajunge idealul, inzestrat cu toate calitatile, tipic unui basm.

O scrisoare pierduta

 Comediile lui I.L. Caragiale, inspirate din realitatea secolului al XlX-lea, dezvaluie cititorului un univers comic. O scrisoare pierduta a fost publicata in revista Convorbiri Literare in 1885. Aceasta este o comedie de moravuri care satirizeaza vicii ale societatii, dezvaluind si ironizand aspecte din viata politica si familiala a inaltei societati.

Titlul, o structura nominala (subst/adj) devine un document de interes public. Intamplarea este una banala, repetabila, scrisoare devenind un simbol, cauzeaza intriga.

Genul dramatic reuneste operele scrise, de obicei, pentru a fi reprezentate pe scena. Acesta impune comunicarea mesajului prin dialog si replici ale personajelor insotite de indicatii scenice.

O scrisoare pierduta dispunde de o lista de 12 personaje caracterizate sumar. Textul e impartit in 4 acte, cu un nr variabil de scene. Sunt vizibile doua planuri distincte : didascaliile si textul propriu-zis. Actiunea este concentrata si alerta, mentinand tensiunea.

Astfel, modul principal de expunere este dialogul care imprima dinamism si dramatism actiunii, constituindu-se intr-un mijloc de caracterizare a personajelor.

Cele patru acte ale comediei urmaresc traseul scrisorii si, implicit, complicatiile confruntarii politice pe care aceasta le genereaza. Spatiul si timpul sunt vag precizate, in dorinta de a generaliza actiunea (In capitala unui judet de munte, in zilele noastre). Intriga este banala, constand din pierderea unei scrisori de dragoste pierdute. Desfasurarea actiunii dezvaluie toate mijloacele abordate de persoanje pentru a recupera scrisoarea. Punctul culminant este atins in al treilea act, cand cele doua grupari politice se confrunta direct, genereand un conflict deschis. Deznodamantul restabileste echilibrul initial, scrisoarea ajungand la destinatar.

 Conflictele sunt exterioare si dezvaluie banalitatea personajelor prin contrastul dintre esenta si aparenta.

• Conflictul principal - doua tabere ce se confrunta politic (membrii partidului de la putere vs gruparea independenta a lui Nae Catavencu, aspirant la functia de deputat.
• Obstacolul este pierderea scrisorii
• Conflictul creste treptat prin tehnica bulgarelui de zapada.
• Conflictul secundar - are un rol important grupul Farfuridii-Branzovenescu

Procedee comice:

• inevolutia personajelor
• aparitiile repetate ale Cetateanului turmentat, care creeaza o stare de tensiune
• rasturnari de situatie
• atingerea tuturor intereselor, la final

Personajele reprezinta categorii sociale diverse si intruchipeaza caractere si tipologii. 

Opera are la baza categoria estetica a cmocului : existenta unui contrast intre esenta si aparenta.

• Comicul de intentii - atitudinea autorului fata de intamplari
• Comicul de moravuri - obiceiurile oamenilor
• Comicul de situatie - rasturnari de situtarie (plot twist)
• Comicul de caracter - exagerarea unor defecte
• Comicul de nume - mijloc de caracterizare 
• Comicul de limbaj - pronuntie gresita. etimologie populara, polisemia, nonsensul, contradictia

Insuficienta stapanire a limbajului coboara personajele la adevarata lor valoare.

In concluzie, comedia este o specie a genului dramatic cu un continut vesel si deznodamant fericit, in care sunt satirizate tipologii umane, moravuri ale societatii. Realizand niste personaje plate, fara profunzime, Caragiale ironizeaza societatea, devenind un pictor al unei lumi aflate in deriva morala.

Umanismul

Umanismul

Curent literar si cultural care s-a afirmat in Europa intre sec 14-17 si reprezinta o perioada de laicizare a gandirii umane. In aceasta perioada accentul cade pe preocuparile culturale ale omului si necesitatea dezvoltarii sale multilaterale.

Reprezentanti:
Romania: Cronicarii
Italia:  Dante Alighierii-Divina Comedie
           Giovanni Boccaccio-Decameronul
Anglia: Shakespeare - Romeo si Julieta
Spania: Miguel Cernantes - Don Quijote
Franta: Francois Rabelais - Garjantua si Pantagruel

Dacia Literara

Perioada pasoptisa 1830-1860
Dacia Literara a aparut la 30 ianuarie 1840 la Iasi, sub indrumarea lui Mihail Kogalniceanu.
In primul articol "Introductie" au fost prezentate obiectivele.


Principii:

1. Intemeierea spiritului critic in lit. romana pe principiul estetic "critica noastra va fi repartinitoare, vom critica cartea, nu persoana"
2. Afirmarea idealului de realizare a unitatii unei limbi si a literaturii romane "romanii sa aiba o limba si o lit. comuna pentru toti".
3. Combaterea imitatiilor si traducerilor mediocre/nocive  "omoara in noi duhul national".
4. Promovarea unei literaturi originale prin indicarea unor surse de inspiratie in conformitate cu specificul national si cu estetica romantica "istoria noatra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt detul de pitoresti".

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

Ultima noapte bla bla…

- Roman modern –

Tema

            Romanul modern de tip subiectiv reda prin mijloace specifice analizei psihologice coordonatele lumii interioare a unui personaj din perspective unui narator implicat diegetic si afectiv in universal evocat

-          Incercitudine

-          Neliniste interioara

Roman al experientei. “Sa nu descriu decat ceea ce vad, ce simt, ceea ce inregistreaza simturile mele”. Ultima etc. e o scriere in care arta analizei castiga unul dintre succesele ei cele mai mari” (T. Vianu)

      
Tema complexa         -   conditia intelectualului prezentata pe fundalul societatii bucurestene la incep. Sec al XX-lea

                                   -      drama acestuia in raport cu:

·         familia - conflict de idei cu Nae

·         iubirea – Ela

·         societatea – era un inadoptat la mediul social

·         razboiul

Drama -    diferenta dintre idealul sau si lumea reala

-          viziunea directa a autorului despre lume

-          “filozof intr-o lume de nestiutori”

Titlu

-          Dezvoltat, sugereaza 2 etape => structura bipartite a cartii

-          “noapte” accentueaza starea de incertitudine

-          “lumea romanului ionic ramane plina de sens, dar isi pierde omogenitatea”

-          “valorile dominante sunt de ordin personal”

-          Romanul de dragoste este integrat in cel de razboi

-          “El urmareste mai putin sa se integreze in lume, decat sa-si integreze lumea siesi, afirmand-o ca pe a sa proprie”

Naratorul

-          Intradiegetic, omniscient limitata

-          Perspective proprie “avec” – impreuna (personajul)

-          Din persp. lui se reda problematica iubirii si a razboiului

Stilul – ANTICALOFIL : “Un scriitor e un om care exprima in scris cu o liniara sinceritate ceea ce a simtit, ceea ce i s-a intamplat in viata”

 “Viziunea ionica este relativista, simtirea este superioara vietii si adeseori reflectiei”

Tehnici narative

-          Analiza psihologica

-          Fluxul constiintei

-          “noul roman a pierdut speranta in iluzie si a inceput sa creada in autenticitate”

-          Final deschis

-          Aparenta dezordinii in continului narativ

“monografie a indoielii” (C.Ciopraga)

“monografia unui element psihic…gelozia” (G. Calinescu)
“Stefan Gh care odata cu razboiul traieste agonia si moartea iubirii lui” (T.Vianu)

Elemente Structurale

A.    “Se naste din cenusa de amintiri si dezamagiri a trecutului” Perspecius

    ↓

Process analitic. Eroul incearca sa isi explice drama iubirii

            Etape  a) Casatoria cu drag                                        d) mostenirea

                        b) orgoliul lui Gheorgidiu                               e) excursia la Odobesti

                        c) viata de familie armonioasa                        f) despartirea de Ela

            B. Romanul razboiului

-          N percepe realitatea frontului

-          Dezumanizarea finite

-          Confruntarea cu moartea

Timpul si spatiul

-          Timpul abstract devine realitate interioara

-          Discontinuitatea temporala

-          Conflicte  

-          Stefan vs Nae ( il critica deoarece era pragmatic)

-          Stefan vs Ela

-          Stefan vs societatea

-          Permite intoarcerea in timp – timpul subiectiv

-          Structura supraetajata

-          Aparenta dezordinii in continutul narativ

Personajele

-          Mijloace de constructie a personajului modern +  memorie involuntara + pluriperspectivism

-          Individualitatea urmarita din perspective psihologica

“Concretul psihologic tinde sa anuleze caracterul”

“valorile sociale sunt de ordin personal”

           

Stefan – fire sufleteasca, analitica

-          Traieste in lumea ideilor

-          Are un ideal care contravene societatii

-          E o individualitate orientate spre propria lume interioara

Iubirea – sentimental absolute

-          Ela devine un ideal                                            Razboiul > Iubirea

-          “Drama colectiva o anuleaza pe cea personala”

Alexandru Lapusneanul - Caracterizare

Caracterizare

-          Personaj eponim

-          Creat dupa infatisarea omului puternic, plin de contradictii

-          Menit sa deschida ochii unei societati

-          Erou cu defete, personaj exceptional, romantic impenerabil

-          Real, atestat istoric in cronica lui Gr. Ureche / Miron Costin

I. DIRECT

1.Narator : “inarmat din cap pana-n picioare”

                   “ochii scanteiara ca un fulger”

2. Autocaracterizare “sunt domn! Sunt alexandru-Voda”

            - dorinta de putere

            -se considera superior

3. De personaje : “tara nu te iubeste “ / “maria-ta” – I se recunoaste superioritatea

    De doamna Ruxanda : “Bunul meu domn! Viteazul meu sot!”

II. INDIRECT

-          Articolul “l” il individualizeaza

-          Determinarea, dorinta de putere “Daca voi nu ma vreit, io va vreu”

-          In antiteza cu boierii – mai inteligent / ei cad prada capcanei intinse la ospat

-          Intra in biserica “imbracat cu toata pompa domneasca” cat timp poporul avea problem financiare si jelea mortii – mandru

-          Fata de Motoc si-a tinut promisiunea : nu l-a ucis ci a manipulate poporul sa o faca – om de cuvant si inteligent

      Fata de doamna Ruxanda - antiteza

-          Momentul intim dintre ei dezvaluie atmosfera romantic si confictuala – partea lui tandra urmata de mustrari pentru “vorbele nebune” si promisiunea unui “leac de frica’

-          Aceste contraste evidentiaza cele 2 personalitati ale lui (buna/distructiva)

-          Antiteza : bunatatea si teama ei vs cruzimea si curajul lui

-          Cazand la pat e calugarit. Ii e schimbat numele in Praisie. Prin atitudinea lui agresiva si razbunatoare devine un damnat, capabil de orice , cu emotii superioare.

-          Egoist- este in stare sa isi ucide copilul pt putere

In concluzie, nuvela surprinde a doua domnia a lui Alexandru Lapusneanul, un personaj exceptional, negativ, ale carui calitati sunt umbrite de nenumaratele defecte si greseli. Acesta este un erou cazut prada puterii si intunericului.

Alexandru Lapusneanul - Nuvela

Alexandru Lapusneanul, C.Negruzii

          Al. L. apare prima data in 1840 in primul numar al revistei Dacia Literara. Aceasta este prima nuvela istorica romaneasca in epoca pasoptista, cu influente de facture romantic. Este create o perfecta sinteza de gesture crude, tulbaratoare, observatii psihologice, sociale, atitudini romantice si intuitie realista.

         Tema.

          O opera fictionala cu tema istorica intrucat evoca perioada sec 16 din trecutul Moldovei, reprezentata de a doua domnie a lui Al. L. (inspirata din Letopiset /Gr. Ureche si O sama de cuvinte /Ion Neculce)

   

         Structura

• situata in timp si spatiu (element istoric)
• 4 capitole, 4 motto-uri (elemente clasice)
• echilibru compozitional
• incipitul si finalul sunt sobrii
• spatii inchise (sala palatului, Mitropolia, sala de ospat...) 
• actiune gradata, conflict concentrat (lupta pt putere)
• personaje individuale (rotunde- AL, plate-d. Ruxanda) colective (multimea-element realist) 
• naratorul omniscient, omniprezent, perspectiva extradiegetica cu unele abateri (gingasa Ruxandra, nenorocitul Motoc) 

          

Al. L          –    omul puternic

-          plin de contradictii

-          erou impenetrabil, un romantic cu defecte

-          personaj exceptional cu insusiri extraordinare

-     exceptional (element romantic)

1)Se intoarce sa-si recapete tronul. Este indemnat sa plece, nu renunta la scopul sau. In inceput apare cea mai cunsocuta replica a sa (“Daca voi nu ma vreti, io va vreu”), care este de asemenea motto-ul primei parti

-          4 boieri : Motoc (intrigant), Veverita, Spancioc, Stroici (patrioti);

Se observa “echilibrul dintre conventia romantic si realitatea individului”, se intoarce ca un erou, nu poate fi oprit, preia conducerea si ucide ca un tiran.

2) In a doua parte este pus in antiteza cu doamna Ruxanda

-          incearca sa-l convinga sa renunte la violent

-          momentul intim dintre cei doi ofera un aer romantic

(“Apropiindu-se, se pleca si-i saruta mana. Lapusneanul o apuca de mijloc si ridicand-o ca pre o pana, o puse pe genunchii sai / -Ce veste frumoasa mea domana? Zise el sarutand-o pe frunte”)

-          Bunatatea si mila ei sunt in antiteza cu rautatea si cruzimea lui

-          Curajul lui vs teama ei (doamnei ii era groaza de sange, el ii promite “un leac fara frica”)

3) Punctul culminant

-          Ofera boierilor, in numar de 47, un ospat unde ii ucide

-          Manipuleaza poporul care ajunge s ail invinuiasca pe Motoc (“Capul lui Motoc vrem”)

-          Il ofera multimii, ca o razbunare si o incheiere temporara a uciderilor

-          Creaaza piramida din 47 de capete care reprezinta leacul de frica

(“Tabloul e al unui artist indraznet, amestecator de costumatii pitoresti,, de sange si lividitati – G.Calinescu”)

4)         -    4 ani nu mai ucide

-          Se afla la Hotin, singura cetate nedistrusa, cade la pat si e calugarit

-          I se schimba numele in Praisie (-ingropat la slatina-)

-          Devine un damnat cu emotii superioare, capabil de orice pt a pastra tronul.

Drama de familie, lupta cu moartea, gesturile extreme si tradarea ofera un aer romantic firului tragic.

5) In concluzie, opera lui C. Negruzzi este de factura istorica influentata romantic, intrucat prezinta un moment din trecutul Moldovei, urmarind evolutia lui Alexandru Lapusneanul, pe un singur fir narativ. Acesta este un erou exceptional cazut prada puterii si intunericului. Nuvela “a pus bazele unui romantism pozitiv scutit de naive idealitati”. G.Calinescu