Epicul

1. Perspectiva

•  extradiegetica
•  intradiegetica

2. Narator obiectiv - persoana a 3a, impartial
                              -omniscient, omniprezent

3. Narator subiectiv - persoana 1, intamplari la care a participat sau a fost martor 

                            - perspectiva 'avec' (impreuna cu)  sau 'par derrier' (din darat)    

Timpuri verbale

1. Imperfectul - timpul naratiunii, Valoare de imperfect narativ sau descriptiv. Indicele trecerii de la realitate la imaginar. Capacitate mare de evocare. 
2. Perfectul simplu - rapiditatea cu care s-a petrecut o actiune. Poate exprima ironie.
3. Perfectul compus - actiune realizata in trecut si incheiata. Valoare absoluta. 
4. Mai mult ca perfectul - actiune care s-a desfasurat in trecut si incheiat inaintea altei actiuni.
5. Prezentul - poate fi istoric sau narativ (o actiune). Prezentul iterativ indica actiuni periodice. Prezentul gnomic sau absolut indica adevaruri permanente

• Indicativul - caracter obiectiv, Opozitie cu gerunziul
• Imperativul - comunicare directa, Dorinta de a determina sau impiedica o actiune
• Conjunctivul - actiune posibila, realizabila. Stare de incertitudine, ezitare, dorinta. 
• Gerunziul - dinamizare

Genul epic e reprezenatat de operele literare in care autorul isi exprima sentimentele, trairile, emotiile viziunea asupra lumii in mod indirect, prin intermediul unor intamplari relatate de un narator si puse pe seama unor personaje.

O astfel de posibilitate ofera si opera X scrisa de Y ce ilustreaza trasaturile de forma si continut ale unei astfel de creatii.

In primul rand. se observa naratorul (sub/ob) ce relaateaaza la persoana ... o intamplare (rezumat). Intamplarile se inlantuie intr-un subiect ce se dezvolta gradat pe mai mult momente fixate in timp si spatiu.

In al doilea rand, intamplarile sunt puse pe seama unor personaje, dintre care se identifica Z (caracterizare), o instanta a comunicarii narative, ce reflecta viziunea satirica. Modul de expunere predominant este naratiunea. (impletita cu dialogul/descrierea).

In concluzie, prin prezenta unui narator cerelateaza intamplari puse pe seama 'fiintelor de hartie', fixarea actiunii in spatiu si timp, impletirea actiunii cu descrierea/dialogul, argumenteaza apartenenta operei X la genul epic.