Flori de mucigai - estetica uratului

                                                                                                              

                   

                                                                                                                       Poezia

Tendinta literara ce isi propune desprinderea de conservatorismul specific perioadelor anterioare, modernisul muta accentul pe amplul fenomen de intelectualizare a prozei si poeziei. Viziunea moderna se regaseste in textul poetic prin diversitatea tematica si cultivarea metaforelor, valorificand simbolurile, alaturi de ignorarea regulilor de redactare.

Poezia ”Flori de mucigai” se afla in deschiderea volumului omonim si constituie o arta poetica argheziana, fiind un prim indiciu al caracterului sau programatic. Prin rezonanta titlului se creeaza o legatura cu ”Florile raului” scrisa de Charles Baudelaire, precursorul poeziei moderna, ce aduce in prim plan principiile esteticii uratului. Daca poetul francez aducea in prim plan o atmosfera sumbra, cel roman, prin estetica uratului, apeleaza la cuvinte sau expresii considerate nepotrivite, carora le confera valente poetice prin crearea unor contexte inedite.                                                                                                                                                                                                                 

Titlul - structura nominala, metafora oximoronica - florile sugereaza frumusetea, puritatea

                                                                                 - mucigaiul este uratul, intunericul

Imaginea creata este definitorie pentru o lume a valorilor alterate - inchisoarea. Florile pot simboliza creatia, iar mucigaiul solul din care au crescut.

Tema - efortul artistului framantat de dorinta de creatie, intr-un mediu ostil, lipsit de obiectele necesare (scrie cu ”unghia pe tencuiala”)

         -versurile devin produsul nelinistii si tulburarilor interioare

Discursul liric - structura neomogena - o strofa polimorfa si un catren in relatie de corespondenta

                         - structurat in cateva secvente lirice ce contureaza un imaginar al temnitei

Prima parte  - sugereaza dorinta chinuitoare a artistului de a se exprima in lumea in care este prizonier

                       - inceput abrupt prin verbe la perfectul compus (am scris) care anunta problematica scrisului

                      - ”tencuiala”, ”parete de firida goala” sugereaza spatiul, ”pe intuneric” indica timpul, iar ”in singuratate” devaluie modalitatea in care poetul este constrans sa scrie in conditii neprielnice.

                      - solitutinea - simboluri ale conditiei de damnat (tencuiala, parete, intuneric)

                      - se simte parasit de ajutorul divin, atitudine ce reiese din enumerarea simbolurilor sacre : taurul (forta spirituala), leul (intelepciunea), vulturul (libertatea) insotite de adverbul ”nici”. Referintele biblice la adresa doar a trei dintre cei patru evanghelisti (Luca, Marcu si Ioan) care se afla in stransa legatura cu divinitatea si ajutorul dumnezeiesc,  accentueaza starea de solitudine

                       figura de stil dominanta este enumeratia, cuvantul ”stihuri” folosit pentru denumirea versurilor evidentiaza vechimea poeziei, capabila insa de a se schimba, dobandind diferite forme, tipice modernismului. ”Stihuri de acum” indica o opozitie fata de ce a fost inainte, versuri care nu mai tin cont de regulile clasice.

                      - iese din temporalitate ”fara an”

                      - metaforele ”sete de apa” si ”foame de scrum” au conotatii biblice, simbolizand setea de cunoastere ce provoaca o combustie interioara puternica redata prin simbolul ”scrum”

Impasul creator este dat de tocirea unghiei ingeresti ce sugereaza ”scrisul frumos”. Aceasta nu mai creste sugestie a faptului ca nici artistul nu se mai regaseste pe sine.

Se evidentiaza faptul ca toate lucrurile bune se consuma (phanta rey) si omul trebuie sa isi termine singur creatia, fara ajutor divin. Unghia de la mana stanga este solutia propusa- scrisul urat la care creatorul ajunge neputincios fiind sa ma folosesca cuvintele potrivite, cele alese de societate si considerate frumoase.

 In ultima secventa este conturata o atmosfera sumbra, finalul fiind impresionant prin efortul supraomenesc depus de creatorul dornic sa scrie. Se pune in lumina raportul omului cu sacrul, tema specifica modernismului. Astfel folosirea mainii stangi in terminarea creatiei reprezinta pactul faustic pe care este dispus sa il faca. In antiteza cu unghia ingereasca, cea de la mana stanga reprezinta partea demonica implicata in crearea artei.

In concluzie poezie Flori de mucigai este o opera de rafinament, de subtilitate artistica, ea dand glas unor trairi profunde ale creatorului aflat in solitudine. Apartenenta la modernism este conferita de viziunea proprie asupra creatiei, de estetica uratului si elementele de versificatie.

Plumb - G. Bacovia

 

Plumb

Simbolismul este un curent literar artistic aparut in Franta in a doua jumatate a secolului al 19 lea ca o reactie impotriva romantismului, realismului si parnasianismului.

Poezia Plumb este emblematica pentru universul liric bacovian, fiind publicata in deschiderea volumului de debut, cu acelasi titlu in 1916, in care motvul solitudinii apasatoare este elementul de recurenta.

Textul poetic se inscrie in lirica ismbolista prin folosirea unei multitudini de simboluri, tehnica repetitiilor, cromatica si dramatismul trairii eului liric. Instrainarea, izolarea, solitutinea, starea de apasare se circumscriu esteticii simboliste. Starile sufleteste sunt transmise prin intermediul sugestiei care cultiva diverse senzatii (vizuale, tactile). Poezia exploateaza starile produse de elementuele decorului funebru, cultivarea simbolului fiind caracteristica acestui curent. Cele recurente ale operei bacoviene (plumb, cavou, singur) confera ambiguitate prin plurivalenta semnificatiilor.

Tema poeziei este tipic modernista, ilustrand atat presentimentul mortii cat si conditia poetului intr-o societate artificiala, gri, monotona. Moartea este vazuta ca finalitatea strivirii fiintei prin apasarea ca de plumb a vietii.

Titlul poeziei este simbolul plumb care sugereaza, de asemenea, greutatea sufocanta, universul monoton, inchiderea spatiului. Acesta devine laitmotiv in jurul caruia se va organiza intreg discursul poetic. Prin forma nearticulata a substantivului se sugereaza generalitatea, moartea inevitabila. Vocala ”u” inchisa intre cele patru consoane evidentiaza spatiul restrans, fara scapare.

Din punct de vedere structural poezia este alcatuita din doua catrene simetrice. Reluarea cuvantului ”plumb” de sase ori, in pozitii simetrice configureaza atmosfera lirica. Ca element anorganic sugereaza mineralizarea; greutatea denota apasare sufleteasca, prabusirea interioara, culoarea gri reda tristetea, monotonia, absenta sentimentelor. Relatia dintre cele doua strofe ilustreaza principiul simbolist al corespondentelor, astfel in prima parte este surprins un cadru impregnat de semne ale destramarii, iar a doua sugereaza straile sufletesti ale fiintei, aflate in stransa legatura cu aspectul dezolant si macabru al mediului inconjurator.

Primul vers ”dormeau adanc sicriele de plumb” cuprinde doua elemente specifice liricii bacoviene (sicrie si plumb), ce conduc la identificarea campului lexico-gramatical al mortii. Tot cu aceasta conotatie se foloseste si verbul la imperfect (”dormeau”) ce accentueaza starea, moartea ca un somn adanc. Cuvantul plumb plasat la finalul versurilor sugereaza inchiderea. In aceasta strofa sunt surprinse elemente ale cadrului spatial in care eul este captiv, cavoul reprezentand unversul interior. Elementele decorului funerer sunt ”florile de plumb”, ”vestmant funerar” , ”coroanele de plumb”, ”sicriele de plumb”. Prin repetarea epitetului ”de plumb” se insista asupra existentei mohorate lipsita de posibilitatea inaltarii. Lucrurile frumoase din viata dispar, florile sunt impietrite. Sintagmele ”coroane de plumb/ flori de plumb” fac trimitere la artificiile funerare din micile orase de provincie si denota lipsa bunului gust. Viata citadina este un cadru modern, specific simbolismului. Vantul dinamizeaza tabloul, producand senzatii de rece, fiori ai mortii, sugerate auditiv ”scartaiau coloanele de plumb”.

Strofa a doua sta sub semnul tragicului, existentei. ”Dormea intors amorul meu de plumb”, imperfectul verbului indica o situatie durativa, absenta iubirii. Epitetul ”intors” ofera momentului un sens tragic, sugerand despartirea, intoarcerea cu fata spre apus. (L.Blaga) ”Aripile de plumb” presupun un zbor in jos, o cadere grea. Strigatul sugereaza spaima de neant a fiintei, iar verbul la persoana I singular accentueaza intoarcerea spre un plan subiectiv. Cele doua verbe la perfectul compus ”am inceput” si ”sa strig” sugereaza disperarea eului cand cand realizeaza ca universul este invaluit in aerul mortii.

Elementele naturii primordiale frigul si vantul produc in poezie disolutia materiei si sugereaza perceptia prin senzatii tactile a vidului sufletesc.

La nivel prozodic, ”Plumb” este riguros construita, sugerand prezenta mortii prin inchiderea versurilor cu rima imbratisata, masura fixa de 10 silabe si ritm iambic. Muzicalitatea interioara e data de repetitii, paralelism si pauza (puncte de suspensie).

In concluzie, poezia Plumb este o meditatie pe tema mortii, dominata de straniu si macabru si valorificand obsesiv semnificatiile metalului greu (plumbul), simbol repetat simetric in ambele strofe, constituie un paralelism compozitional. Sensibilitatea simbolista anuleaza deci orice impuls vital si face din viata un ”sfarsit continu”. (Ion Caraion) 

M-am hotarat sa devin prost - Jurnal de lectura

Martin Page este un scriitor francez, nascut in 1975. Acesta a debutat cu opera ”M-am hotarat sa  devin prost” in anul 2001 care, ulterior a fost publicata si in alte limbi.

Ziua 1.
In carte se dezvaluie viata de zi cu zi a unui tanar inteligent, superior celorlalti, care se raporteaza mai greu la persoanele din jurul sau.
”deghizarea inteligentei iti ofera o imortalitate de hartie”
Antoine isi vede capacitatea intelectuala ca pe o boala neinteleasa. El simte ca este diferit fata de ceilalti si, paradoxal, isi doreste o viata simpla, banala. Probabil ca atunci cand nu ai nimic, iti doresti mai mult si cu cat descoperi mai multe cu atat iti doresti sa stii mai putin. Initial el nu pare o persoana atat de diferita, ci chiar un student normal. Inteligenta lui este ascunsa si se observa prin observatiile subtile pe care le face, prin analiza lucrurilor, conexiunile rapide intre diverse evenimente si subiecte. Inteligenta nu depinde de volumul de materie pe care il avem ci de legaturile pe care le putem face intre ceea ce cunoastem si vedem, intre elemente din trecut, prezent si viitor, intre materii si persoane.

”cauza nefericirii lui era propria minte”
Cel mai trist lucru, cred, este sa fii captiv in mintea ta. Fie ca orizontul este mai mult sau mai putin deschis sau apa mai adanca, singurul lucru care ne margineste de fapt suntem noi. Antoine se intristeaza singur. Realizeaza ca nu este fericit si din dorinta de a fi normal, de a fi ca ceilalti oameni, modele pe care le-a vazut pe strada, in societatea, doreste sa se schimbe. El chiar analizeaza defectele si comportamentul celorlalti si pentru a-i intelege, le adopta. Prin simplul fapt ca incearca sa se limiteze singur, analizeaza si mai mult situatiile in care se afla.

”prefer o boala care incape intr-o sticla, mai degraba decat o boala imateriala”
La inceput, incearca sa devina alcoolic. Si greseste inca de la inceput. Invata cum e sa fii alcoolic. Studiaza diferitele bauturi si analizeaza efectele lor. Chiar si atunci cand incearca sa fie altcineva este tot el insusi. Ceea ce gandesti nu poti ascunde si nu poti nega.

”e mai usor sa iei bacul decat sa te sinucizi”
Dupa ce a esuat in incercarea de a fi alcoolic, analizeaza, iar, comportamentul unor pesoane dintr-un grup de sprijin pentru cei ce au incercat sa se sinucida. Desi vrea, nu poate. Sinuciderea este prea cliche, iar mintea lui are nevoie de ceva mult mai special.

Ziua 2

Cum este obisnuit, isi analizeaza comportamentul. Scrie despre ce inseamna sa fii diferit, un geniu si cat este de greu sa se integreze in societate, desi prietenii lui il accepta asa cum este.

”Pe mаsurа ce pediatrul inşira calificativele ce-l caracterizau pe prietenul sаu, chipul acestuia se intuneca de parcа asta ar fi fost o listа a bolilor grave de care suferea”

 Ajunge la un doctor cu dorinta de a scapa de niste neuroni, dar ii sunt prescrise niste pastile. Renunta la carti, isi face abonament la sala, mananca fast-food, ceva ce detesta inainte,”i-ar fi plаcut sа punа o bombа aici”, isi cumpara haine noi. Devine exact opusul a ceea ce era. Si parca norocul este mereu cu el. Are o viata simpla, normala, ca un om obisnuit. Isi ia o slujba ca agent de bursa si din greseala varsa cafea pe laptop, efectuand o tranzactie care il face milionar. Isi schimba apartamentul si isi cumpara o masina scumpa, desi nu avea carnet.

”simţea o plаcere certа: plаcerea libertаţii”
 Dar totul are un pret. Prietenii incearca sa ii readuca memoria. Ii citesc pasaje din opere literare, dar in zadar. Antoine este arestat si isi pierde banii. Ajunge singur, in parc, unde o intalneste pe Clemence.

”— Ai un numаr de emoţii pe care nu trebuie sа-l depаşeşti?
 — Da, aşa e, altfel risc o supradozа. Sа nu-mi spui cа supradozele de emoţii sint geniale, nu sint obişnuit cu ele.”
Cu ea poate fi el insusi, fericit, fara a-si face griji ca e diferit. Cei doi decid sa priveasca oamenii, sa analizeze lumea, sa se plimbe, sa fie liberi in felul lor.

Finalul cartii este unul deschis, simplu. Antoine este fericit cu el insusi, impreuna cu o persoana alaturi de care viseaza la un viitor promitator.


Avand in vedere ca Antoine este construit ca un personaj indecis, cu tulburari de personalitate, il vedem schimbandu-si atitudinea de mai multe ori. Acest lucru poate fi asociat cu "Fight club", unde si acolo personajul este tulburat si vedem doua personalitati ale sale. Tinand cont de modul de a scrie a autorului si stilul analitic, opera se aseamana cu "Eseuri de indragostit", Alain de Botton, desi subiectul difera.


Intamplarile din carte au decurs rapid, firul narativ este simplu, scurt si la obiect. Sunt foarte dese pasaje de analiza a situatiilor in care se afla personajul principal, un geniu neinteles intr-o societate inferioara lui. Personal, nu m-a impresionat cartea in mod deosebit, nu am simtit ceva special cand citeam. Nu mi-a batut inima mai tare, nu mi-au transpirat palmele, nu simteam mirosul paginilor si o dorinta arzatoare de a o termina.Consider doar ca este o poveste speciala, a unui om neinteles si cred ca este important sa stim toti ca nu mereu ne putem schimba soarta asa cum ne dorim, unele lucruri ne pot influenta si schimba viata, fara a ne da seama.

Iluminismul

Iluminismul

Apare in sec 18 numit si Secolul Luminilor, punand accent deosebit pe cunoasterea stiintifica, pe ridicarea popoarelor prin cultura.

Trasaturi:

1. promoveaza realismul si materialismul
2. are caracter laic, anticlerical, antifeudal, antidespotic
3. combate fanatismul si docmele
4. impune egalitatea intre oameni si libertate
5. sustine emanciparea maselor prin cultura
6. raspandeste cultura prin scoli si lucrari de popularizare

Reprezentanti:

Montesquien - Scrisori Persane

Johnatan Swift - Calatoriile lui Guliver

Voltaire - Candide

J J Rousseau - Emil/Despre educatie

In Romania/iluminism de origine franceza: (se identifica cu scoala ardeleana) 

Reprezentanti: Petru Maior, I.B. Deleanu (Tiganiada), Samuel Nicu , Gh. Sincai

Pasoptismul

Pasoptismul este o miscare de emancipare social-politica-culturala si nationala care pune bazele culturii romane moderne.
Au fost doua etape:

1. I generatie care a publicat primele ziare in lb romana cu suplimente culturale (Gh. Asachi - Albina romaneasca/ Iasi, Ion Heliade Radulescu - Curierul romanesc/Bucuresti.
2. II generatie e reprezentata de personalitati cu studii in strainatate de unde au preluat idei noi pe care le aplica in diverse domenii la intoarcerea in tara. (Moldova- C. Negruzzi/ V. Alecsandri/Mh. Kogalniceanu, Tara Romaneasca- Ion Ghica/ Nicolae Balcescu/C.A. Rosetti) 

Romantismul

                                                         Romantismul

Curent literar manifestat pe plan european in prima jumatate a sec 19, romantismul pune in prim plan subiectivitatea, reveria, rebeliunea, afirmarea individualitatii creatoare, interesul pentru folclor si mituri cat si preferinta pentru motive si sentimente specifice (natura, iubirea, geniul/singuratatea, melancolia, contemplatia).

Promoveaza cultul fanteziei si sensibilitatea.

Revolutiile moderne din sec 18 realizeaza contextul favorabil aparitiei curentului. A aparut dorinta arzatoare de libertate a fiintei

Romanticii: firi insurgente, rebele, nonconformiste.

Reprezentanti: 

• Germania: Heinrich von Oftersingen - motivul florii albastre (simbolul aspiratiei catre ideal) //mișcarea Sturm und Drang
• Anglia: Wordsworth - Balade lirice / Byron - Cain
• America: Edgar Allan Poe - Corbul
• Rusia: Puskin - Evgheni Oneghin
• Romania: Mihai Eminescu si pasoptistii ( V. Alecsandri, C. Negruzzi, Alecu Russo)

Luceafarul

                                          Luceafarul

Curent literar manifestat pe plan european in prima jumatate a sec 19, romantismul pune in prim plan subiectivitatea, reveria, rebeliunea, afirmarea individualitatii creatoare, interesul pentru folclor si mituri cat si preferinta pentru motive si sentimente specifice (natura, iubirea, geniul/singuratatea, melancolia, contemplatia).

Trasaturile romantismului se regasesc si in opera Luceafarul, aparuta in 1883,in Almanahul Societatii Academice Social-Literare Romania Juna din Viena, fiind apoii reprodusa in revista Convorbiri literare. 

Poemul este o alegorie pe tema geniului si o meditatie asupra conditiei umane duale (omul supus destinului pe care tinde sa il depaseasca). Acesta cuprinde elemente de origine populara si livreasca, dezvaluind pasiunea romanticului pentru folclor si mituri. Baza operei este basmul romanesc Fata din gradina de aur, cules de Richard Kunisch, pe care Eminescu il versifica si altereaza, inserand elemente din mitul Zburatorului si idei filozofice preluate de la Arthur Schopenhauer referitoate la divergentele dintre om si geniu.

Tema poemului este romantica, problematica geniului in raport cu lumea, iubirea si cunoasterea. Compozitia romantica se realizeaza prin opozitia planurilor cosmic si terestru si a doua ipostaze ale cunoasterii: geniul si omul comun. Viziunea asupra geniului, aflat in ipostaza centrala, circumscrie poetul in sfera exceptionalului, simbolizand un spirit superior devine nefericit, inadaptat, singur.

Luceafarul este un poem simbolic al iubirii imposibile, cauzata de diferentele dintre personaje. Iubirea lui devine o aspiratie spre concret cat timp a fetei este aspiratia spre absolut, dorinta omului comun de a-si depasi limitele de muritor, astfel sacrificiul devine un simbol al dragostei ideale. 

Titlul poemului dezvaluie motivul central si sustine alegoria pe tema romantica a locului geniului in lume, vazut ca o fiinta solitara si neinteleasa, opus omului comun. Acesta uneste doua mituri: unul romanesc, al stelei si unul grecesc, al lui Hyperion, sugerand natura duala a personajului.

Poemul este alcatuit din 98 de strofe dispuse in patru tablouri, construite pe baza opozitiei universal-cosmic si uman-terestru.

Acesta este o sinteza a genurilor literare. Genul epic este validat prin existeanta unui fir narativ, a personajelor simbolice si gradarea naratiunii spre un punct culminant cat si prin formula initiala specifica basmului. Dialogul si conflictele (interior/exterior) dezvaluie prezenta dramaticului. De asemenea, sunt prezente si elemente specifice genului liric: pastelul, meditatia, idila, elegia (dorul de luceafar al fetei din primele doua tablouri) 

Primul tablou se deschide cu formula specifica basului (A fost odata ca-n povesti...) care anticipeaza caracterul ireal al universului creat. Iubirea fetei pentru Luceafar ia nastere in starea de vis, intr-un cadru nocturn, realizat prin motive romantice (marea, castelul, fereastra, oglinda). Cei doi comunica in vis, calea de a evada din spatiul concret, fata cerandu-i sa coboare in lumea ei (Cobori in jos, luceafar bland/ Alunecand pe-o raza...). Luceafarul i se infatiseaza in chip angelic apoi demonic, aspectul sau fiind in opozitie, precum elementele genezice: cerul si marea/soarele si noaptea. Diferenta dintre ei este evidentiata de luceafar prin perechea de antonime nemuritor/muritoare. Dar iubirea depaseste orice divergenta si se exprima prin sacrificiul absolut. (el vrea sa renunte la viata vesnica pentru ea)

Al doilea tablou dezvaluie povestea de dragoste dintre fata de imparat si sluga. Cei doi se numesc Catalin si Catalina ce evidentiaza de altfel, nivelul comun la care se afla amandoi si au parte de o iubire simpla, pamanteasca.  Acesta ii propune o alternativa banala, de a fugi in lume, pe masura conditiei lor umane.(Hai si-om fugi in lume....).

Al treilea tablou surprinde zborul Luceafarului catre Demiurg. Acesta cere dezlegarea de nemurire, in numele dragostei ideale pt care e in stare de sacrificiu. Cererea sa este respinsa, intrucat caderea lui ar duce la haos.

Tabloul al patrulea marcheaza restaurarea ordinii cosmice prin intoarcerea Luceafarului pe cer. Catalin si Catalina refac imaginea cuplului primordial. Luceafarul isi intelege superioritatea si accepta soarta. Cercul vostru stramt sugereaza inchiderea si limitarea lumii umane in comparatie cu lumea lui, un orizont infinit. Acesta isi asuma eternitatea si renunta la dragostea odata simtita pentru fata de imparat.

In concluzie, poemul romantic Luceafarul este o alegorie pe tema geniului si o meditatie asupra conditiei umane duale.

Elegia este o specie a genului liric caracterizată prin exprimarea unui sentiment de tristețe, mergând de la melancolie la durere. Sentimentele elegiace se pot identifica la mai multe specii ale liricii culte.

• Cuprinde deseori elemente filosofice.
• Are uneori un pronunțat caracter meditativ.
• În mod clasic, elegia este reprezentată de orice poem compus din versuri
• Tonul este tandru, trist, melancolic.