Martin Page este un scriitor francez, nascut in 1975. Acesta a debutat cu opera ”M-am hotarat sa devin prost” in anul 2001 care, ulterior a fost publicata si in alte limbi.
Ziua 1.
In carte se dezvaluie viata de zi cu zi a unui tanar inteligent, superior celorlalti, care se raporteaza mai greu la persoanele din jurul sau.
”deghizarea inteligentei iti ofera o imortalitate de hartie”
Antoine isi vede capacitatea intelectuala ca pe o boala neinteleasa. El simte ca este diferit fata de ceilalti si, paradoxal, isi doreste o viata simpla, banala. Probabil ca atunci cand nu ai nimic, iti doresti mai mult si cu cat descoperi mai multe cu atat iti doresti sa stii mai putin. Initial el nu pare o persoana atat de diferita, ci chiar un student normal. Inteligenta lui este ascunsa si se observa prin observatiile subtile pe care le face, prin analiza lucrurilor, conexiunile rapide intre diverse evenimente si subiecte. Inteligenta nu depinde de volumul de materie pe care il avem ci de legaturile pe care le putem face intre ceea ce cunoastem si vedem, intre elemente din trecut, prezent si viitor, intre materii si persoane.
”cauza nefericirii lui era propria minte”
Cel mai trist lucru, cred, este sa fii captiv in mintea ta. Fie ca orizontul este mai mult sau mai putin deschis sau apa mai adanca, singurul lucru care ne margineste de fapt suntem noi. Antoine se intristeaza singur. Realizeaza ca nu este fericit si din dorinta de a fi normal, de a fi ca ceilalti oameni, modele pe care le-a vazut pe strada, in societatea, doreste sa se schimbe. El chiar analizeaza defectele si comportamentul celorlalti si pentru a-i intelege, le adopta. Prin simplul fapt ca incearca sa se limiteze singur, analizeaza si mai mult situatiile in care se afla.
”prefer o boala care incape intr-o sticla, mai degraba decat o boala imateriala”
La inceput, incearca sa devina alcoolic. Si greseste inca de la inceput. Invata cum e sa fii alcoolic. Studiaza diferitele bauturi si analizeaza efectele lor. Chiar si atunci cand incearca sa fie altcineva este tot el insusi. Ceea ce gandesti nu poti ascunde si nu poti nega.
”e mai usor sa iei bacul decat sa te sinucizi”
Dupa ce a esuat in incercarea de a fi alcoolic, analizeaza, iar, comportamentul unor pesoane dintr-un grup de sprijin pentru cei ce au incercat sa se sinucida. Desi vrea, nu poate. Sinuciderea este prea cliche, iar mintea lui are nevoie de ceva mult mai special.
Ziua 2
Cum este obisnuit, isi analizeaza comportamentul. Scrie despre ce inseamna sa fii diferit, un geniu si cat este de greu sa se integreze in societate, desi prietenii lui il accepta asa cum este.
”Pe mаsurа ce pediatrul inşira calificativele ce-l caracterizau pe prietenul sаu, chipul acestuia se intuneca de parcа asta ar fi fost o listа a bolilor grave de care suferea”
Ajunge la un doctor cu dorinta de a scapa de niste neuroni, dar ii sunt prescrise niste pastile. Renunta la carti, isi face abonament la sala, mananca fast-food, ceva ce detesta inainte,”i-ar fi plаcut sа punа o bombа aici”, isi cumpara haine noi. Devine exact opusul a ceea ce era. Si parca norocul este mereu cu el. Are o viata simpla, normala, ca un om obisnuit. Isi ia o slujba ca agent de bursa si din greseala varsa cafea pe laptop, efectuand o tranzactie care il face milionar. Isi schimba apartamentul si isi cumpara o masina scumpa, desi nu avea carnet.
”simţea o plаcere certа: plаcerea libertаţii”
Dar totul are un pret. Prietenii incearca sa ii readuca memoria. Ii citesc pasaje din opere literare, dar in zadar. Antoine este arestat si isi pierde banii. Ajunge singur, in parc, unde o intalneste pe Clemence.
”— Ai un numаr de emoţii pe care nu trebuie sа-l depаşeşti?
— Da, aşa e, altfel risc o supradozа. Sа nu-mi spui cа supradozele de emoţii sint geniale, nu sint obişnuit cu ele.”
Cu ea poate fi el insusi, fericit, fara a-si face griji ca e diferit. Cei doi decid sa priveasca oamenii, sa analizeze lumea, sa se plimbe, sa fie liberi in felul lor.
Finalul cartii este unul deschis, simplu. Antoine este fericit cu el insusi, impreuna cu o persoana alaturi de care viseaza la un viitor promitator.
Avand in vedere ca Antoine este construit ca un personaj indecis, cu tulburari de personalitate, il vedem schimbandu-si atitudinea de mai multe ori. Acest lucru poate fi asociat cu "Fight club", unde si acolo personajul este tulburat si vedem doua personalitati ale sale. Tinand cont de modul de a scrie a autorului si stilul analitic, opera se aseamana cu "Eseuri de indragostit", Alain de Botton, desi subiectul difera.
Intamplarile din carte au decurs rapid, firul narativ este simplu, scurt si la obiect. Sunt foarte dese pasaje de analiza a situatiilor in care se afla personajul principal, un geniu neinteles intr-o societate inferioara lui. Personal, nu m-a impresionat cartea in mod deosebit, nu am simtit ceva special cand citeam. Nu mi-a batut inima mai tare, nu mi-au transpirat palmele, nu simteam mirosul paginilor si o dorinta arzatoare de a o termina.Consider doar ca este o poveste speciala, a unui om neinteles si cred ca este important sa stim toti ca nu mereu ne putem schimba soarta asa cum ne dorim, unele lucruri ne pot influenta si schimba viata, fara a ne da seama.
